Adevăratul THE BEACH este aici: Parcul Marin Mu Koh Ang Thong

– Ai citit The Beach?
– Nu, am văzut doar filmul.
– Ştii, laguna despre care scrie în carte există cu adevărat, nu departe de aici.

Wolf pufăia o țigară pe terasa de la Utopia în timp ce, la poalele dealului pe care era cocoțat resortul, apele azurii ale Golfului Thailandei vălureau alene. Wolf a plecat dintr-un orașel satelit al Londrei acum 6 ani și tot de atunci trăiește Koh Pha Nngan. Ştie multe.

– Păi da, e Phi Phi Lay. Am fost.
– Nu, my friend, nu e Phi Phi Lay. Tipul care-a scris cartea a trăit mult timp în Koh Tao. Toate locurile pe care le descrie sunt reale și se află aici, în Golful Thailandei.
– Şi de ce au filmat în Koh Phi Phi?
– Pentru că adevărata lagună e în Parcul Marin și n-au primit autorizație să filmeze acolo.

10 zile mai târziu m-am îmbarcat pe un vaporaș și am plecat spre Ang Thong, nu înainte de a trece în revistă toate sursele posibile de documentare.

The Beach. Povestea poveștii.

Alex Garland a publicat “The Beach” pe când avea doar 26 de ani. A început să scrie nu dintr-o pasiune pentru literatură, ci din teama de a nu deveni oaia neagră a grupului său de prieteni, toți înhămați la o carieră serioasă. Garland a fost un backpacker tipic iar cartea lui, vândută deja în mai multe milioane de exemplare, reprezintă un “Robinson Crusoe” al Generației X.

În “The Beach”, Garland construiește ficțiunea compilând locuri și povești cât se poate de reale din Pha Ngan, Samui, Tao și Bangkok. Insula misterioasă din carte, cu laguna turcoaz, inaccesibilă, se află în Parcul Marin Ang Thong, la 2 ore pe mare de Koh Pha Ngan.

Parcul Marin cuprinde 42 de insule calcaroase, care se înalță din mare la înălțimi de sute de metri. Doar Koh Pha Luai este locuită, dacă putem numi locuințe barăcile de bambus care alcătuiesc cele câteva cătunuri de pescari. Pe Koh Wua Ta Lap se află baza operațională a Parcului Marin și un camping pentru cei care vor să înnopteze departe de turismul dezlănțuit.

Ajungând la Ang Thong, am realizat că, dacă Garland nu ar fi scris “The Beach”, cineva ar fi făcut-o oricum, mai devreme sau mai târziu. Insulele radiază o frumusețe misterioasă și fiecare are câte o legendă în spate. De exemplu, în Koh Pee, mai mulți îndrăzneți care au plecat să adune lemne sau să prindă păsări au dispărut și nu au mai fost găsiți niciodată. De aici, Koh Pee: “Insula Fantomelor”.

Întoarcerea la Ratonul Albastru.

Drumul până la Ang Thong a fost o minune. Pe măsură ce ne apropiam, insulițele apăreau încet-încet din ceață, una câte una. La un moment dat, am intrat în cabina căpitanului. Fuma iarbă dintr-un bonk.

–    Vrei să tragi?
–    Nu, mulțumesc, e abia 9  dimineața.

Mi-a zâmbit și mi-a pus timona în mână.

–    Vezi insula aia? Acolo trebuie să ajungem. Încearcă să ții 270 de grade. A ieșit din cabină și m-a lăsat la cârmă.

Am ținut 270 de grade timp de o jumătate de oră, luptându-mă cu curentul care voia morțiș să împingă barca spre nord. Nu l-am lăsat. Insulele erau tot mai aproape, deja prinseseră culoare. Capitanul s-a întors, a mai aprins un bonk și și-a preluat postul de conducere mulțumindu-mi pentru colaborare. Mai aveam puțin până la prima oprire.

Am aruncat ancora într-un golfuleț cu ape ca smaraldul. Time for snorkeling. Ne-am pus măștile și ne-am aruncat în apă, printre sute de pești colorați și sociabili. Reciful arăta bine, părea sănătos. Vizibilitatea, însă, nu era grozavă. Abia din 15 ianuarie încolo se mai limpezesc apele tulburate de muson. Aviz diverilor.

Ziua a continuat în aceleași coordonate: stopuri pentru snorkeling, înot sau kayaking. Am explorat cu atenție malurile abrupte și stâncoase în care marea săpase firide și mici peșteri destul de mari încât să pot trece vâslind prin ele.

– And now – ne anunță tour leaderul – we go see the Big Raccoon.
– See what?
– Big Raccoon.
– Do you have Raccoons here, in the marine park?
– Yes, we have two raccoons. One big, one small.

Apelând la documentare, mi-am amintit că Ang Thong găzduiește o faună bogată: delfini, balene pilot, zeci de specii de pești, crustacei și moluște, vidre, broaște țestoase, iguane, pitoni, 5 specii de maimuțe și 54 de specii de păsări. Totuși, nu citisem nicăieri că în parc să existe un raton, d’apoi doi!

–    Both raccoons on the same island?
–    No, no. Small raccoon on one island, big raccoon here. The Emerad Racoon.
–    Emerad Raccoon….(moment în care am făcut legătura). Ah, you mean The Emerald Lagoon!?!
–    Yes, yes, Emerad Raccoon. Very beautiful.

Dar n-a fost să fie să văd legendara lagună în prima zi. Golful de acces era plin de bărci și un furnicar de oameni mișuna în sus și în jos pe stânci, spre și dinspre viewpoint. Căpitanul a băgat gaz și ne-am îndepărtat: Too many tourists. We come back tomorrow.

Am mâncat pe barcă. Pui, orez, legume, fructe. Delicios. Am oprit la o altă plajă, ne-am bălăcit și ne-am dat cu kayakul. După o zi pe mare, mă bronzasem mai tare decât în două luni pe insulă.