Ban Rak Thai – o așezare fondată de partizanii chinezi. Satul și locuitorii săi au trecut prin aventuri demne de un film de acțiune, pornind de la luptele de gherilă împotriva armatei lui Mao, continuând cu Războiul Drogurilor, cu bombardamentele armatei thailandeze și cu convertirea partizanilor la agricultură și eco-turism. Ban Rak Thai e o Chină în miniatură. O Chină ca-n povești. Citește mai multe în articolul Un picior de rai și-o gură de ceai.
Festivalul Poy Sang Long – Dacă te nimerești în provincia Mae Hong Son în luna martie, ai șanse mari să prinzi Colindul Fiilor de Cristal, un festival buddhist cu origini în Myanmar-ul vecin. Sărbătoarea marchează prima intrare în mânăstire a băiețeilor ajunși la vârsta la care se pot lega singuri la șireturi. Un spectacol de muzică și culoare. Așa ceva nu vezi în fiecare zi.
Din Mae Hong Son te poți întoarce la Chiang Mai fie pe unde-ai venit (dacă ai chef să iei iar serpentinele în piept), fie prin Mae Sariang, unde-ar fi de văzut râul Salwin (frate cu Mekongul și cu Yangtze) și superba cascadă Mae Sa Wannoi. Pe drumul către Chiang Mai poți opri pentru o noapte la Ob Luang, micul mare canion al Thailandei pentru un pic de trekking și de rafting (acesta din urmă trebuie aranjat din vreme). Dacă nu vrei să pierzi atâta timp pe drum poți să zbori direct de la Mae Hong Son la Chiang Mai cu Nok Air.
Bucla de Nord: Lampang – Phayao – Chiang Rai – Fang – Phrao
(Click aici pentru harta dinamică în Tripline)
Stai așa, că n-am terminat. Mai e un traseu pe care merită să-l faci dacă vrei să zici că ai văzut Nordul Thailandei. Și de data asta ți-aș recomanda self-transportation, dar ai mare, mare atenție cum conduci: în partea asta de țară, și mai ales în provincia Chiang Rai, drumurile de munte sunt absolut demente.
Lampang – bucla de nord începe cu un scurt detour spre sud, către Lampang. Aici ai de văzut Thai Elephant Conservation Center, un adevărat oraș al elefanților. Nakhon Lampang, capitala provinciei, merită și ea vizitată mai ales dacă te nimerești într-o zi de week-end, când străduța de pe malul râului Wang se transformă într-un bazar plin de minunății. Știu că o asemenea aserțiune n-are ce căuta într-un articol utilitar, dar eu sunt iremediabil îndrăgostit de Lampang. Vezi aici din ce cauză.
Phayao – de la Lampang o iei către nord cu destinația Chiang Rai. Pe drum, merită să te oprești măcar o oră în Phayao, un alt orășel de turtă dulce de care turiștii străini nu par să fi auzit. Se mănâncă pește bun. Iată aici mai multe detalii.
Mae Salong, Doi Angkhang – la nord de Chiang Mai începe nebunia. Mae Salong și Doi Angkhang sunt două stațiuni montane pe cât de populare printre thailandezi pe atât de neștiute printre turiștii albi. Peisajele îți taie răsuflarea, dacă mai ai răsuflare după ce-ai urcat pe pantele de 30 de grade care traversează munții pieptiș. Pe cât de greu e să ajungi, pe atât de mare răsplata. Ia-ți inima în dinți și du-te până sus. Zona e împânzită de sate Karen, Lahu și Akha. Originale, nu desene animate. Despre Mae Salong am scris aici.
Râul Kok, Ruammit și Thathon – din Chiang Rai poți merge cu barca pe râul Kok până la Thathon, la granița cu…ai ghicit, Mynamar. Pe drum poți opri la Ruammit pentru o plimbare cu elefantul. Thathon e un orășel liniștit și romantic, a cărui principală atracție o constituie spectaculosul Wat Thaton. Câteva cuvinte și imagini despre croaziera pe râul Kok găsești aici.
Tam Thab Tao – misteriosul templul din peșteră se află între Fang (aproape de Thathon) și Chiang Mai. Cum orice drum de întoarcere trece pe aici, ar fi păcat de Buddha să nu oprești un ceas pentru a te bucura de liniștea supranturală a acestui loc.
Peștera Chiang Dao – din șoseaua Fang – Chiang Mai cotești stânga și ajungi la Chiang Dao, cea mai mare peșteră din Thailanda.
Phrao – dacă tot ai ajuns până aici, ai putea să petreci o după-amiază hrănindu-te cu verdele perfect al orezăriilor din Phrao. În oraș nu e nimic de făcut și asta e foarte bine, că-ți rămâne timp să admiri apusul. Frumos rău. Dacă nu mă crezi, vezi aici.
Sigur că mai sunt și alte atracții în Nordul Thailandei. Le-am luat în calcul doar pe acelea care pot fi vizitate fără o abatere prea mare de la șoselele principale. Altfel nu ne putem încadra în 10-14 zile.
Cum se ajunge la Chiang Mai
Rute aeriene spre și dinpre Chiang Mai.
AirAsia: Bangkok, Kuala Lumpur, Singapore, Hat Yai, Phuket, Uhon Thani, Ubon Rachathani.
Thai Airways: Bangkok
Nok Air: Bangkok, Mae Hong Son, Udon Thani
Bangkok Airways: Bangkok, Koh Samui
Silkair: Singapore
China Eastern Airlines: Kunming
Lao Aviation: Luang Prabang
Korean Air: Seoul
AirAsia și Nok Air zboară zilnic Chiang Rai – Bangkok. Nok Air zboară Mae Hong Son – Chiang Mai.
Cu trenul, de la Bangkok: călătoria durează între 12 și 14 ore. Întârzierile sunt frecvente. Vagoanele sunt vechiuțe, dar curate și confortabile. Am povestit aici. Calea ferată se oprește la Chiang Mai, de unde se poate continua doar pe șosea.
Cu autobuzul, de la Bangkok: 10-12 ore, autobuzele sunt noi și foarte confortabile.
Câteva cuvinte despre cazare
Cele mai ieftine cazări din Chiang Mai se găsesc în orașul vechi, zona delimitată de vechile ziduri de apărare. Aici e așa-zisul ghetto turistic, unde e concentrată oferta de pensiuni, hosteluri, agenții de turism și locuri de dezmăț western-style. Se poate dormi și cu 4-5 euro pe noapte în condiții de relativă curățenie și relativ confort.
Turiștii mai cu dare de mână se îndreaptă către zona estică a orașului, între Night Bazaar și râul Ping, unde sunt aliniate hoteluri de 3, 4 și 5 stele.
Cine a câștigat la loto se poate premia cu câteva zile la Mandarin Oriental Dhara Dhevi, care are milioane de calități și un singur defect: e cam departe de oraș.
Oferta de cazare este generoasă și întinsă pe toată grila de buget. Dă un ochi pe Agoda și vezi ce ți se-arată. Tot pe Agoda găsești cazări în majoritatea destinațiilor pe care ți le-am recomandat mai sus.
De mâncare
Merită să încerci două specialități nordice: Khao Soi, o supă picantă cu tăiței specifică regiunii Chiang Mai și Laap Moo Northern Style, o variantă locală a delicioasei salate de porc inventate de isanezi.
Dacă nu-ți place mâncarea thailandeză, n-o să mori de foame în Chiang Mai. Găsești peste tot pizzerii, susherii, grătăreli și alte bucătăreli fără chili. Și reține cele două cuvinte magice: MAI PET (“să nu fie picant”).
Majoritatea destinațiilor din acest articol sunt incluse și în traseul turelor “Unseen Thailand” pe care le organizăm periodic în Nordul Thailandei, în colaborare cu operatori locali.
Foto: Brăduț Florescu, Elena Stanciu, 2011-2012. Dacă mai ai idei și propuneri, lasă un comentariu. Mulțumesc anticipat.
Comentarii - 10 Comentarii
Lasă un comentariu
Salut,
Am ajuns in sfarsit in Chiang Mai si sunt incantat la culme de cat de frumos si primitor poate fi. A meritat sa il includ pe lista fie si doar pentru bakery-urile delicioase dar de fapt eu l-am ales pentru altceva: pentru serpi.
Am inteles ca ar fi din belsug, ca nu e neobisnuit sa vezi o cobra sau o vipera in oras si in imprejurimi sunt si mai multi si mai variati. Nu dau de ei insa si de-asta iti scriu. Exista o ferma de serpi dar nu as da bani sa vad oamenii cum chinuie reptile. As merge mai degraba la un tur prin jungla cu cineva priceput sau as pazi un parc/lac/sat zile la rand doar sa ii vad in elementul lor. Imi dau seama ca e posibil sa pierd timpul degeaba dar mi-ar placea sa incerc atat timp cat e o sansa cinstita de a nimeri unul.
Din pacate localnicii ma linistesc ca nu sunt serpi in loc sa ma ajute, agentiile care se ocupa cu ture in natura ma trimi la ferma de serpi, si am ramas fara idei, tu esti singura ramasa. Stii cumva un loc in sau pe langa Chiang Mai unde au fost vazuti mai des? Sau ai vreun amic pasionat de reptile cu care m-as putea imprieteni? Poate un fotograf dispus sa dezbatem subiectul?
Orice indiciu m-ar ajuta si ti-as ramane dator (pana ajung in sud si ma revasez, adica in curand 🙂 ).
Multumesc.
@Bogdan: vezi orezăriile de pe la San Kampaeng. De obicei șerpii stau în paddy fields. O prietenă de-a mea care locuia acolo a văzut în fața casei un piton de 3-4 metri. Ai grijă.
Multumesc frumos!
sa speram ca “misca” ceva 🙂 caz in care revin cu povestea.
Buna seara,
Suntem o familie (2 adulti) care planificam un concediu in Thailanda. Avem la dispozitie vreo 20 de zile in perioada 12 nov-2 dec. 2017. Aterizam in Phuket si ne gandeam ca de aici sa mergem in Bangkok, Chiang Mai, apoi zona litoralului Phuket/ Krabi si insulele de mai jos.
Am tot citit si pe grupul de pe FB, si aiici, dar inca nu am fost instare sa punem cap la cap un circuit.
Idei, ajutor in acest sens? Ne recomandati o cazare in Chiang Mai )am citit ca la o compatrioata, dar nu mai gasesc comentariul), eventual un ghid in BKK?
Suntem foarte nepriceputi la planificare, din pacate.
Si “zona 3” ne-ar fi interesat, adica Pattaya si insulele de mai jos, insa distanta este descurajanta.
Multumesc anticipat.
Iulia B.
[…] m-am aflat pe mine. Am stat la povești cu expații din Koh Phangan și cu călugării budiști din Chiang Mai. M-am tăvălit, ca în copilărie, direct pe nisipul din Koh Phi Phi și am aprins bețișoare […]
[…] spre adâncul peșterilor Lod și Thab Tao. Andreea, mai curajoasă, a prins și o plimbare prin Chiang Mai cu legendara motoretă Unirea, co-autoare a proiectului […]
[…] o noapte petrecuta pe Khaosan am luat trenul dis-de-dimineții spre capitala nordului, Chiang Mai. Drumul acela cu trenul a marcat declanșarea eului extrovertit, stare care a început prin […]
[…] via Triunghiul de Aur și cea spre vest, via Mae Sariang. Pentru referințe, citește articolul “Tot ce vrei să știi despre Chiang Mai și Nordul Thailandei” sau dă click pe link-urile din dosarul turei (un pic mai […]
[…] cu tăiței de ou/Khao Soi – este mândria zonei de nord – dacă ajungi în Chiang Mai trebuie să o încerci. Supa Khao Soi este preparată pe bază de curry, dar iuțela vine într-o […]
[…] distanță de aproape doi ani de cînd am decis să ne mutăm (din nou) în nordul țării, la Chiang Mai. Palmieri, da, am trei chiar în grădină și sunt și înclinați […]