Tot ce vrei să ştii despre Zanzibar, episodul 1.

După ce a aflat de la noi despre frumuseţile Zanzibarului, prietenul nostru Răzvan Moldovan de la Scuba Libre a petrecut o lună în insulă şi a revenit cu răspunsuri la toate întrebările. Publicăm aici informaţiile practice, urmând ca din episodul 2 să afli mai multe despre ce e de văzut şi de făcut în Zanzibar. Zi, Răzvane.

Ideea de vacanţă exotico-relaxantă a venit de la Tedoo.ro (Amazingrace.ro în 2008 când ne-am hotărât să mergem în Zanzibar).

Cum am ajuns în Zanzibar

Pe primul segment, Bucureşti-Viena, am zburat cu SkyEurope, 80 EUR dus-întors. Kilogramele suplimentare se plătesc la SkyEurope cu 10 EUR/kg, aşa că am plecat din Băneasa mai săraci cu 180 EUR. De fapt şi de drept ar fi trebuit să plătim 30 de kg suplimentare dar am mascat binişor rucsacul foto cu cele 2 laptop-uri şi 4 obiective, bliţ, grip, carcasă subacvatică, cameră video, acumulatori şi multe alte lucruri fără de care desigur că nu am fi supravieţuit în Zanzibar.

Al doilea segment, Viena-Doha a fost cu Qatar Airways. Pur şi simplu un zbor perfect, cu exact mâncarea pe care o cerusem la achiziţionarea biletului, respectiv asian vegetarian food, cu numele meu tipărit mare pe etichetă şi cu mulţumirile bucătarului.

După o escală de 9 ore în Doha cu ţigări fumate în smooking room-urile din zona de tranzit (care este de vreo 20 de ori mai mare decât aeroportul Henri Coandă), plimbări în duty free-ul imens (care extrăgea la tombola săptămânală 1 mil. USD şi 2 masini de lux), fără a găsi loc la Quiet Room şi fără acces la cluburile exclusiviste pentru membrii QA Silver şi Gold, am purces la zborul  Doha-Dar Es Salaam. Din nou perfect.

Aeroportul din Dar Es Salaam este de mărimea aeroportului Băneasa, singura diferenţă faţă de aerogara noastră fiind că QA ne-a dat drumul pe pistă perpedes înspre ghişeele vamale. După o încercare nereuşită a unui vameş de a ne lua taxă de viză am ajuns în Tanzania. Spre surprinderea mea au ajuns şi bagajele pe care nu le mai văzusem din Viena. Deci se poate.

Am racolat un nene cu ecuson cu avion şi am întrebat de Zanzibar. Mi-a spus că se poate şi că vrea 76 USD ca să ne ducă până acolo cu un avion de 12 locuri. Există 3 companii aeriene care pleacă în Zanzibar din jumătate în jumătate de oră. Am plecat în final cu Costal Aviation, 75 USD şi un bilet aprobat din cap de către doamna pilot. Zborul a durat 20 de minute, fără multe scuturături dar cu multe exclamaţii de plăcere la vederea recifurilor de corali dintre Tanzania şi Zanzibar.

Aeroportul din Zanzibar seamănă mai mult a refugiu de tramvai. Am coborât din avion şi am fost invitat respectuos de către un nene negru să-mi ridic bagajul din cala avionului şi să-l hămălesc pe pistă. Am intrat în zona Departures şi am bulversat întregul aeroport, apoi am găsit şi calea spre Arrivals.

Total Bucureşti-Zanzibar: 753 euro (80 euro + 720 euro + 75 usd).

Alte variante de a ajunge în Zanzibar:

– British Airways din Londra în Dar şi apoi Costal Aviation sau Precision Air până în Zanzibar.
– KLM din Amsterdam–Dar cu escala în Kilimanjaro.
– Kenya Airways din Europa via Nairobi către Dar.
– Emirates din Londra -Dar via Dubai.
– Etiophian Airlines din Adis Ababa–Dar.
– South African Airlines sau Air Tanzania din Johanesburg–Zanzibar.

Vaccinuri recomandate

Febră galbenă, febră tifoidă, tetanus, difterie, poliomelită şi hepatită A . Noi nu l-am făcut decât pe cel împotriva febrei galbene (Institutul Victor babeş, 270 lei) şi am luat un tratament profilactic contra malariei deşi părerile sunt împărţite în privinţa riscului de malarie în Zanzibar. Medicamentele (Malerone) se găsesc doar în aeroporturile de tranzit şi costă 7 USD/pastila. Se administrează cu o zi înainte de a intra în zonă, pe perioada şederii şi 7 zile după. Se găseşte şi în farmaciile din Stone Town la acelaşi preţ.

Siguranţă

Sunt uşor rezervat în ceea ce priveşte securitatea pe insulă. Noi am rămas fără un rucsac pus la uscat pe terasă într-un perimetru păzit, iar la 5 metri de bungalow-ul nostru 5 turiste daneze au fost jefuite de un localnic. Ne-am aventurat de câteva ori noaptea pe plajă, la 5 km de locul unde eram cazaţi, pe o beznă absolută, ghidaţi de stele. Jaful mai sus menţionat a pus capăt plimbărilor romantice.

Bani, cursuri de schimb

În ianuarie 2009 cursurile de schimb erau 1.330 TSH la un dolar american şi 1.730 la 1 euro. Euro este slab în zonă, o să primeşti la magazine şi restaurante o cotaţie de maxim 1.500 TSH. Pentru 1 dolar aşteaptă-te la un curs de 1.200 TSH pentru bancnote de 50-100 USD şi 1.000 TSH pentru bancnote mici. N-am reuşit să aflu de ce nu le plac bancnotele mici.

Pe insulă am identificat 3 din 4 bancomate existente, dar numai unul funcţional. Se pot retrage bani fără probleme.

La plăţile cu cardul în magazine se aplică un comision de 5-10% din cauza confirmărilor telefonice în ţara de emitere a cardului.

Suveniruri

Recomand zona din jurul restaurantului Mercury’s din Stone Town, Zanzibar Gallery şi tarabele războinicilor Maasai. Atenţie, însă, la kilogramele suplimentare – la plecare o să vezi că hainele tale cântăresc de două ori mai mult decât la sosire, din cauza umezelii.

Comunicaţii

Companiile de telefonie mobilă din România au acorduri cu 2 din cele 3 reţele din Zanzibar. Semnalul este relativ bun, dar releele cad din oră-n oră, aşa că o să te plimbi între reţele fără nicio logică. Apelurile sunt scumpe către foarte scumpe. Costurile excursiei noastre au fost cu 2.000 EUR mai mari doar din cauza unor telefoane către ţară şi a câtorva zeci de mega de internet. Sfatul meu: cumpără o cartelă cu număr local şi sună în Europa cu 10 cenţi/minut.

Dacă ai nevoie de internet, caută reţelele wireless sau achiziţionează un modem de la Celtel. Costă 350.000 TSH şi are o conexiune de 7 Mbps. Reţelele wireless sunt în general securizate. Cere barmanului să-ţi dea parola. Conexiunile sunt incredibil de proaste – maxim 470 bps. În niciun caz nu-ţi folosi telefonul mobil pentru a te conecta la internet – se taxează cu 8 EUR/Mb. Asta înseamnă că-ţi citeşti mailul pe Yahoo şi ţi-a crescut factura cu 30-40 EUR.

Primele impresii

Primul contact cu străzile din jurul Dar Es Salaam-ului este năucitor. Un soi de bucurie şi exaltare combinate cu multă panică. Van-ul cu care ne-am plimbat arăta ca după 1 milion de kilometri, băştinaşii dormeau la umbra bananierilor, pe străzi se circula şi pe stânga şi haotic şi repede. Amorţiţi de oboseală, am făcut 2-3 poze şi am leşinat.

După vreo oră şi ceva am ajuns la Paje’n’Dame, pensiunea ţinută de doi profesori suedezi, perfect adaptaţi la ţara adoptivă (UPDATE 2011: Liz şi Jan au predat gestiunea şi s-au întors în Suedia natală). L-am cunoscut pe Vuaa, recepţionerul-ştie-tot şi am luat în primire camera unde urma să locuim în următoarele 5 săptămâni. Vuaa s-a arătat foarte nedumerit de ce în bungalow-urile lui se află doi români purtând numele de Răzvan. A dedus că Răzvan este un nume foarte des întâlnit în România. Şi celălalt Răzvan ajunsese acolo tot datorită Tedoo.ro/Amazingrace.ro.

Ca să înţelegeţi cât de diferită este definiţia luxului în Africa faţă de Europa, dezvolt subiectul “cazare” sub forma unui dialog (real).

–    Puiu, uite ce cameră mare.
–    Da, dar n-avem aer condiţionat.
–    Păi nu avem geamuri pentru a condiţiona aerul.
–    Puiu, nu avem apă caldă. Puiu, nu avem nici apă rece. Şi s-a luat curentul.
–    …
–    Puiu, aia de pe perete e o şopârlă?
–    Ei na, şopârlă… Sunt două şopârle!
–    Vreau acasă.
–    Hai să mai stăm o zi.

Vremea în Zanzibar

Există două sezoane ploioase: martie – mai (kusi) şi noiembrie-decembrie (vuli).

(va urma)

Text şi foto: Răzvan Moldovan, Scuba Libre.