Transport prin Thailanda: Cum să prinzi un saleng și la ce să-l folosești

Animalul din imagine, cunoscut sub numele de saleng, poate fi văzut adeseori pe străzile, străduțele și bulevardele din Thailanda. Mai rar pe autostrăzi. Mândrii proprietari de saleeng sunt, de cele mai multe ori, oameni cu familii numeroase sau vânzători se clătite, pulpe de pui și înghețată. Salengul este un animal încăpător.

Deși greoaie și înceată, creatura e imposibil de capturat. Odată ce și-a găsit stăpân, al lui rămâne. Dacă vrei un saleng, trebuie să ți-l faci.

Se merge la un dealer Honda și se cumpără o Honda Dream. Modelul e foarte popular prin fiabilitate și costuri foarte mici de întreținere. Un schimb de ulei – care se face la 4.000 de kilometri – costă 4 euro. Plus că motorașul de 125cc trage destul de bine. După ce se ia Honda, se merge la un moto-shop local și se comandă atașul.

Dacă meșterul știe ce face, atașul va fi prevăzut cu suspensie, stopuri, faruri și semnalizare. Nu uita să-i comanzi și o băncuță, ca să poată transporta pasageri.

La prima încălecare, salengul se dovedește un animal nărăvaș. Nicio legătură cu zborul lin dinainte de atașarea…atașului. Nu. Ghidonul tremură, animalul dă să iasă de pe drum și ai nevoie de brațe puternice și concentrare ca să-l ții pe direcție. Când încarci atașul, e și mai greu.

După primii 350 de kilometri, făcuți de probă înainte de a pleca la drum, statisticile spun:

• ca să merg în deplină siguranță, nu trebuie să depășesc 50 la oră
• mașinăria consumă cam 1.25 litri la sută, dar când o s-o încarc cu bagaje va consuma ceva mai mult. Una peste alta, un plin de 3 litri mă duce 200 de kilometri fără să intru în rezervă.
• în curbe strânse, dacă intru cu mai mult de 30, simt cum se dezechilibrează șandramaua.
• dacă iau mâinile de pe ghidon 3 secunde, zbor de pe șosea
• dacă zbor, am cam încurcat-o, că nu prea pot să sar. Piciorul stâng stă prins între motoretă si ataș.
• toți thailandezii râd când mă văd, pentru că rareori farangii conduc saleenguri.

Vecinul, care manipulează o chestie de-asta de ani de zile, mi-a zis două lucruri:

1. A conduce un saleng e ca și cum ai face tracțiuni la bară, doar că pe orizontală.
2. După ce te înveți cu el, poți să te distrezi de minune forjându-l în curbe până când roata atașului se ridică în aer.

Dacă de prima parte sper să beneficiez întru menținerea în formă, de a doua sper să nu mă bucur nici măcar din greșeală.

Astfel accesorizat, salengul este gata pentru drumuri scurte. Mers la cumpărături, dus copiii la grădiniță, cărat amici turmentați de la Full Moon Parties.

Dar, pentru a-l transforma într-un cruiser, trebuie să-i mai adăugăm o prelată de ploaie, să nu se ude bagajele și un coș suplimentar în ataș, pentru transportul obiectelor care ar putea pica printre zăbrele.

Cu animăluțul ăsta o să traversez Thailanda de la est la sud și de la vest la nord. 4.000, poate 5.000 de kilometri. 7 săptămâni. E pregătit. I-am pus tot, mai puțin nume.

Mă ajutați cu asta?

UPDATE: S-a votat. Se va numi ŞIMŞEK (“fulger” în limba turcă), în amintirea unui căluț frumos și cuminte care m-a plimbat prin Kapadokia.

UPDATE LA UPDATE: M-am sucit. O să-i zic UNIREA. Excelentă idee, Dumitrescule!