Dincolo de Havana și mai ales de Varadero

Cinenfuegos e un oraș mai mare, cu o populație de peste 150.000, arhitectură neo-clasică de influență franceză (a fost fondat de emigranți din Bordeaux și Louisiana în 1819) și faleza (malecón) marginită de palmieri pe malul golfului omonim. Aceeași poveste la autogară cu oferta de gazde. Pizza care în interior era 1.50 CUC (36 CUP) imediat cum ieșeai din clădire la dreapta era numai 5CUP, adusă de la același cuptor.

La pas am ajuns în centru, trecând pe lângă teleguțele cu un cal care servesc și drept taxi. Parcul José Marti și Plaza Mayor sunt superbe, toate clădirile au fost renovate, inclusiv catedrala cu vitralii din sec. XIX,  cafeneaua istorică Paladio și teatrul Tomas Terry. Tot acolo am dat peste Galeria Municipal, o clădire splendidă, cu gradină interioară și o amplă ofertă de obiecte artizanale, expuse printre mobile absolut fabuloase, din secolul XIX și începutul secolului XX.  Artera pietonală Cienfuegos Boulevard (sau Calle 54) m-a purtat până la Prado unde, ca și în Havana, poți merge în zona amenajată pe mijloc, cu bănci și copaci. Tot mergând pe mijloc, la un moment dat Prado s-a transformat în malecón și când pe dreapta nu s-a mai văzut marea am luat o teleguță pentru scurtă vreme, până la Punta Gorda, promontoriul unde se află splendidul Palacio del Valle, o combinație de stiluri venețian, bizantin, neo-gotic și maur.

Amatorii pot vizita și fortul Castillo de Jagua, luând feribotul de la intersecția Avenida 46 cu Calle 25 (1CUC).

Unde stai

Dacă vreți să stați ca boierii, nu la casa particular, Palacio Azul e 65 de CUC pe noapte, pe faleza (Calle 37).

Unde mănânci

Vizavi de sediul municipal al PCR-ului cubanez (PCC) am dat peste o cafenea modernă – Café Telegrafo, cu prețuri bune (35 de centi un espresso!), o varietate amețitoare de cafele și sandvișuri bunicele. Pe strada pietonală care pornește din Plaza Mayor sunt câteva opțiuni decente, inclusiv El Rapido. Pe Prado aveți El Mandarin.

Dacă vreți ceva stilat, atunci Palacio del Valle și Café Cienfuegos de la complexul omonim vă vor copleși, nu neapărat cu meniul, deși e mai variat decăt în alte locuri, cât cu eleganța ambianței și apropierea de mare.

La ceas de seară: Discoteca Benny Moré, care poartă numele unui cunoscut muzician născut în Cienfuegos.

Spre Vest – Viñales, provincia Piñar del Rio

Viñales (24 CUC dus-întors, 3 ore și jumătate) e o vale splendidă situată într-o zonă muntoasă, presărată cu movile carstice, numite mogotes sau clai de fân, care-i dau un aspect straniu și fermecător în același timp, de tărâm al basmelor. Mogotes fac parte din lanțul Sierra de los Organos și pot ascunde în măruntaiele lor peșteri și râuri subterane. Viñales e doar un sătuc, dar se bucură de numeroși vizitatori, pe care îi tentează cu următoarele:

• Autobuzul turistic de 5 CUC care trece la fiecare oră și poate fi folosit întreaga zi, făcând turul principalelor puncte de interes. M-am urcat în el și am vizitat Cueva del Indio (Peștera Indianului – 5CUC, traversată de râul San Vicente care-și continuă apoi netulburat parcursul pe câmpii). Apoi Cueva José Miguel – 1CUC, în care se află un restaurant, unde inclusiv toaleta e săpată în stâncă. Din restaurant poți traversa muntele printr-o peșteră îngustă ajungând la Palenque de los Cimarrones, loc de refugiu al sclavilor fugari. De acolo am mers la Hotel Los Jazmines, unde panorama asupra văii îți taie răsuflarea și poți savura o piña colada la Moțul calului. La Mural de la Prehistoria, un perete de stâncă pictat cu scene de animale și oameni preistorici, nici n-am mai coborât, întrucât se vedea perfect din autobuz.

• Călărie (5 CUC pe ora) sau bicicletă (cam același preț) cu ghid în jurul văii. Părțile mele sensibile încă se resimțeau după călăria precedentă, așadar m-am ales numai cu informația.

• La vreo 15 km se află Cuevas de Santo Tomas, o peșteră mult mai întinsă decât Cueva del Indio, practic o rețea  subterană de 45 de kilometri, din care se poate vedea un kilometru, cu căști, lanterne și tot dichisul de data asta. Până la intrarea în peșteră se poate ajunge la mica înțelegere cu un taxi, sau plătind 23 CUC pe o zi de scuter dacă vă surâde ideea.

• În nord, la Atlantic, există câteva cayoss (insulițe) mai puțin explorate, mici paradisuri: Cayo Jutia și Cayo Levisa.

• Grădina Botanică, situată chiar în Viñales, e o grădină luxuriantă, încărcată de plante decorative sau medicinale și pomi fructiferi. Intrarea este liberă, dar donațiile sunt binevenite. Acolo am reușit să văd de aproape un mic vultur local Aura tiñosa și colibrí, sau zumzum.

Unde stai

Deși erau case mai răsărite în zonă, mie mi-a plăcut la Don Eloy Hernández Rodríguez și soția lui Olga, Calle Salvador Cisneros #198 (strada principală, spre capul satului) Tel. ++53 (48) 69 52 09. Nu numai pentru căsuța privată închiriată de ei cu 20 de CUC, care se află în spatele casei lor, deci ideală pentru cupluri. Ci și pentru că erau pensionari, afabili, prăjeau ei înșiși cafeaua venită direct de pe plantație (cea mai bună pe care am băut-o în viața mea, nici la Napoli n-au așa ceva!), făceau suc proaspăt de ananas la micul dejun și aranjau frumos platourile. Dacă știți spaniolă, Don Eloy povestește câte în lună și-n stele, dar mai ales în Cuba.

Unde mănânci

La Casa Don Tomas atmosfera era ok, dar mâncarea mediocră și am dat și peste o muscă în farfurie. Deci nu. Așadar am mâncat acasă, renunțând la aventuri, mâncarea criolla pregătita de Chef Eloy, care știa și ce-i aia fricassé de pui, pe lângă care a mai pus o salată mare de varza și roșii, cartofi, chipsuri de platano (banane verzi) și orez congri.

Opțiunea chic este Las Terrazas de la hotelul El Ermita, cu vedere la faimoasa vale.

La ceas de seară: puteți nimeri concerte în piața mare, lângă biserică, la Casa de Cultura și Patio de Polo Montañez. Patio del Decimista e o altă terasă pe ulița mare.

Nu uitați: înafară de Mojito și Daiquiri, încercați berea locală Bucanero, tare și delicioasă la orice masă (și înainte și după).

Mai multe imagini și povești cubaneze puteți vedea pe blogul Antoanetei Roman.