Ultraportabile (10): Toate ființele să fie fericite.

Acum câteva săptămâni, în toiul primelor discuții despre drama lui Ionuț Anghel, băiețelul omorât de câini lângă Parcul Tei, prietenul Cristian Crisbășan posta pe Facebook o sugestie: Biserica Ortodoxă Română să preia problema câinilor vagabonzi și să-i plaseze în grija lăcașelor de cult.

Îl cunosc suficient de bine pe Cristi, spirit liber, ca să știu că nu e cel mai mare fan al B.O.R. și al religiei, în general. Propunerea lui avea o doză nedisimulată de sarcasm. În plus de asta, ar fi practic imposibil ca cei (estimat) 60,000 de câini din București să fie ținuți în cele aproximativ 200 de biserici și mânăstiri din Capitală.

Desigur, ca să jucăm jocul până la capăt, am putea împărți cei 60,000 de maidanezi la 15,000 de lăcașe ortodoxe și am obține un raport – suportabil – de 4 câini enoriași la fiecare parohie. Asta n-are rezolva însă problemele celorlalte orașe din țară.

Toate ființele să fie fericite!

Dar nu pentru calcule am deschis această pagină, ci pentru că propunerea lui Cristi mi-a sunat un clopoțel. Oricât de nefezabilă ar fi ideea pentru România, în Thailanda se aplică pe scară largă. Dacă găsești un animal fără stăpân și nu poți să-l iei acasă ori dacă ai un animal și nu poți să-l mai îngrijești îl duci la templu și-l lași în grija călugărilor. 

Unul dintre preceptele centrale ale buddhismului este compasiunea pentru tot ce este viu. Toate creaturile – oameni și animale deoportivă – împart aceeași lume și au drepturi egale. Fericirea omului, spune dhamma, depinde în mare măsură de compasiunea pentru toate celelalte făpturi, de la furnică la balenă. Cum scria și Sega în Namaste-ul nepalez: “Toate ființele să fie fericite”.

În jainism – religia soră a buddhismului – practicanții se ghidează după principiul ahimsa, care poate fi tradus prin non-violență față de orice făptură vie. Lucrurile merg atât de departe încât jainiștii nu ies din casă după apusul soarelui pentru a nu strivi din greșeală vreun gândăcel sub tălpi și adoptă orice făptură bolnavă, oferindu-i frățească îngrijire.

Călătoriile prin Thailanda mi-au dat ocazia să observ preceptele de mai sus puse în practică. Există temple – în special în zonele rurale – care au în grijă liote de câini, pisici sau chiar maimuțe aduse de oameni sau aciuate. Asta nu exclude cu totul cruzimea sau dezinteresul thailandezilor față de animale (în nord-est încă se mai consumă carne de câine), dar nu despre excepțiile nefericite vreau să vorbim.

O cățelușă bolnavă de o formă gravă de meliodioză, care s-a aciuat la casa noastră din Khanom. Am botezat-o Violeta, am îngrijit-o și acum e bine.

Templul Tigrilor a început cu un mistreț.

Povestea faimosului și controversatului Tiger Temple din Thailanda începe cu un caz similar. La începutul anilor ’90, călugărul Than Chan fondează un mic lăcaș de meditație într-o pădure, la 30 de kilometri de orașul Kanchanaburi. Într-o  zi, pe când se îndeletnicea cu cele sfinte, un mistreț rănit coboară dealul și se aciuează pe lângă templu. Călugărul îl hrănește, îl îngrijește și animalul se pune pe picioare. Îi urmează alți mistreți, apoi căprioare, păuni și bivoli sălbatici care se lipesc, la rândul lor, de aura miloasă al lui Than Chan, transformând templul în grădină zoologică.

Localnicii observă atracția pe care Than Chan o exercită asupra animalelor sălbatice și încep să îi aducă vietăți suferinde sau orfane. Printre acestea se numără și un pui bolnav de tigru, care supraviețuiește doar câteva săptămâni. Dar primul pas a fost făcut,  călugărului i s-a dus buhul în toată țara și animalele încep să se strângă pe lângă el fie aduse de oameni, fie din proprie inițiativă.

Tan Chan primește toate aceste “ofrande” cu inima deschisă, în bun respect pentru preceptul buddhist menționat mai sus și, după câțiva ani, Wat Pha Luangtha Maha Bua Yannasampanno își adaugă supranumele de Templul al Tigrilor, găzduind astăzi peste 100 de feline precum și zeci de alte orătănii mai puțin spectaculoase. Cel puțin aceasta este varianta oficială a poveștii.

La Primărie?

Departe de mine gândul de a susține aici superioritatea religiilor extrem-orientale asupra ortodoxiei. La fel de departe și intenția de a promova Templul Tigrilor, pe care – în forma lui actuală, turisticizată – îl consider o impietate adusă frumuseții și demnității animalelor sălbatice.

Ce încerc aici e să dau un exemplu de abordare a problemelor lumești nerezolvabile prin raportare la înțelepciunea preceptelor sacre. Unii caută răspunsuri la primar, alții la Sfântul.

Fără nicio urmă de sarcasm închei articolul cu un fragment din Vechiul Testament (Isaia, 11): „Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie. Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde mâna.”

Facă-se voia Ta.

Seria “Ultraportabile – povești  ușoare și rapide” este redactată și publicată pe un ultrabook Portégé pe care TOSHIBA România mi l-a oferit ca să-mi fie mai ușor la drum. Și-mi este.