Cuba lui Fidel vs. Cuba mea.

Antoaneta Roman lovește din nou cu o serie de povești la prima mână din zona Caraibelor. Astăzi ne povestește, documentat și la obiect, despre Cuba. Mai multe informații și impresii despre călătoria Antoanetei în țara lui Fidel puteți citi chiar pe blogul ei.

Text și foto Antoaneta Roman

Puțină geografie

Cuba nu este o insulă, ci un arhipelag, format din insula mare, Isla de la Juventud (Insula Tineretului) și mai multe insulițe. E aproape cât jumătate din România la fel de mare ca Bulgaria, cu 110.860 kilometri pătrați și 11 milioane de locuitori. Dar mai are și un lider maximo în persoana lui Fidel Castro, care a instaurat revoluția socialistă în 1959. Așteptați-vă, așadar, la multă propagandă și magazine goale, sau magazine în valută cu prețuri prohibitive pentru cetățenii cubanezi.

Scaldată de Oceanul Atlantic și Golful Mexic în nord și Marea Caraibelor în sud, insula principală este practic înconjurată de plaje și recifuri de corali, unde mai pui că are și vreo patru arhipelaguri, cam 4.000 de insulițe cu totul: Colorados în Nord-Vest, Sabana-Camagüey în centru nord,  Jardines de la Reina în partea opusă și Canarreos pe coasta de Sud-Vest. În interior are majoritar câmpii, dar și trei lanțuri muntoase (cel mai înalt vârf este Pico Turquino din Sierra Maestra – 1975m), râuri, lacuri și o mlaștină rezervație naturală – La Cienaga de  Zapata. Munții ascund peșteri, chiar cu râuri subterane, și cascade unde te poți îmbăia. Interesant de remarcat pentru situația economică actuală: Cuba deține a doua rezervă de nichel din lume după Rusia, și rezerve importante de crom, cupru și mangan.

Pe lângă stațiunile înțesate de hoteluri all-inclusive ca Varadero și Cayo Coco, unde dacă te duci acolo rămâi, sau pleci numai într-o excursie scurtă, Cuba oferă și ocazia unui road trip, eco-turism, drumeții montane, cultură și istorie. Mai mult decât un voiaj de plăcere, o călătorie în Cuba poate fi o experiență geografică, socială și politică. Eu am stat două săptămâni, una la Havana, și una pe drumuri, între Trinidad, Cienfuegos și Viñales, zone foarte diferite ca relief și stil de viață.

Istorie

Columb a ajuns în Cuba în 1492 și a luat-o în stăpânire în numele Spaniei, de la nativii de origine Taino, Arawak și Ciboney. Numele de Cuba este de origine taină și semnificație necunoscută, variantele în circulație fiind fie tărâm muntos, fie pământ fertil. Războiul de independență a început în 1868 și a durat 10 ani, fără succes, republica a fost declarată de-abia în 1902. Fidel Castro a preluat puterea în 1959, în urma luptelor de guerrilla împotriva dictaturii lui Fulgencio Batista, ceea ce a demarat revoluția socialistă, ale cărei consecințe sunt vizibile azi cu ochiul liber în cea mai mare insulă din Antile, de la condițiile economice și sociale dezastruoase la lozincile specifice. Universitatea din Havana există însă din 1728 și cubanezii sunt un popor nu numai alfabetizat, ci și talentat și cult. Unde mai pui că sunt și veseli, foarte amabili și deschiși față de străini, și nu neapărat pentru că au un interes financiar.

Capitala

Havana a trecut prin multe, multe stiluri arhitectonice și multe guverne mai ales. Fiecare cartier spune o poveste despre o anume perioadă de dezvoltare a orașului. Cu peste două milioane de locuitori, este cel mai mare oraș din Caraibe, din păcate după victoria Revoluției din 1959, a încetat să mai crească. În secolele XIX și XX era numită Parisul Caraibelor, din cauza arhitecturii monumentale și a modernizării rapide. Numele, la origine San Cristobal de la Habana, se spune că vine de la Habaguanex, un șef al populației native din insulă.

Habana Vieja sau Havana Veche este leagănul orașului, locul primei cetăți, cu cele două forturi: El Morro de los Tres Reyes (1589, numit după regii magi) și San Salvador de la Punta (1590) străjuind strâmta intrare în golf și păzind portul comercial de corsari și armate inamice. Portul era de o mare importanță strategică, pentru că acolo se strângeau toate vasele din America Centrală și de Sud înainte de a pleca încărcate spre Spania, o flotă concentrată era mai ușor de protejat de navele Armadei decât galioanele răzlețe. Situată lângă El Morro, Fortăreața San Carlos de la Cabaña, din secolul XVIII, este cea mai mare din Americi și a servit ca bază militară și închisoare timp de două secole. Che Guevara s-a instalat acolo timp de șase luni, imediat după Revoluție, și a supravegheat personal execuțiile “dușmanilor poporului”. Acum adăpostește mai multe muzee și în fiecare seară la ora 9 are loc el cañonazo, o ceremonie în costume de epocă încununată cu salve de tun. De partea cealaltă a golfului, Habana Vieja începe din apropierea fortului San Salvador și a Parcului Central, pavat parțial cu dale aduse la suprafață de pe nava scufundată, San Antonio.

În Habana Vieja, după ce vă lăsați în voia străzilor și străduțelor și vă exploatați instinctul de descoperitori, se pot vizita:

• Catedrala – va puteți urca și în turn de unde vederile și ocaziile de fotografii sunt superbe, în Plaza de la Catedral;

• Museo de la Ciudad (Muzeul Orașului, fosta reședință a guvernatorilor spanioli – 3CUC) în Plaza de Armas;

• Basilica Menor de San Francisco de Asis și mănăstirea aferentă, care adăpostește muzeul de artă religioasă (3 CUC, alt turn, alte vederi);

• Capitoliul (3CUC, fostul sediu al Senatului);

• Muzeul Revoluției (fostul palat al Președintelui) – dacă vreți să vă aduceți aminte cum arăta Muzeul Ţăranului Român pe vremea când era dedicat Partidului Comunist Român, eu n-am simțit nevoia;

• Dacă vă pasionează arta, la Museo Nacional de Bellas Artes (Muzeul Național de Artă – 3 CUC) aveți ocazia să descoperiți pictori extraordinari despre care nu am învățat nimic la școală. Printre ei se numără și Sandu Darie, născut la Roman și emigrat în 1941 în Cuba unde a mai trăit 50 de ani.

O surpriză foarte plăcută a fost Hotelul Raquel, în stil neo-clasic cu elemente Art Nouveau absolut uluitoare, printre care și un tavan-vitraliu. La fel și blocul Bacardi, dar în stil Art Deco.