Ultimii cinci ani, Vasile i-a trăit pe internet. Ţinea deschise 10 tab-uri de Firefox cu destinaţii exotice şi unul de Explorer cu internet banking-ul. Când cele două browsere s-au pus de acord, Vasile a decis că e vremea să plece şi el în Asia, într-un binemeritat sejur. A mai deschis 10 tab-uri de Chrome şi a început să organizeze aventura vieţii. La un moment dat a intrat inclusiv pe Tedoo.ro și a lăsat un comentariu.
Planul exhaustiv al lui Vasile. Singapore-Malaezia-Thailanda-Cambodgia-și poate Laos.
Planul lui Vasile era pe cât de simplu, pe atât de exhaustiv. Urma să zboare de la București la Singapore via Amsterdam (cu KLM), să petreacă trei zile în Singapore înainte de a lua autobuzul via Johor Baru spre Kuala Lumpur, apoi Melacca şi în final Penang, Malaezia, de unde avea să ia feribotul spre Koh Lipe, intrând în Thailanda.
În Koh Lipe urma să hippioţească pe plajă două zile şi o noapte, să ia barca rapidă până în Koh Lanta, să vadă în fugă Phuket-ul şi insulele Phi Phi, apoi să zboare din Krabi la Bangkok. Din Bangkok se cuvenea să zboare spre Siem Reap, Cambodgia, ca să viziteze Angkor Wat ca tot creştinul, apoi să traverseze fie în Laos, fie în Vietnam – asta încă nu se decisese – şi să se întoarcă în Thailanda pe calea aerului, la Chiang Mai. 4 zile şi trei nopţi în nordul Siamului ar fi trebuit să-i fie suficiente pentru a vedea triburile cu gâtul lung, a face rafting şi a călări elefanţi, urmând ca în ziua a cincea să ia trenul înapoi spre Bangkok şi respectiv avionul de București, via Paris.
Vasile a printat itinerariul, cazările, soluţiile de transport, review-urile de pe diferite site-uri şi bloguri şi le-a pus cap la cap într-un dosar gros, pe culori. Socotelile îi ieşeau la fix, ba chiar un pic mai bine decât planificase. În ultimii ani, pusese ban pe ban pentru această călătorie şi nu avea de gând nici să exagereze cu cheltuielile, dar nici să-şi sugă şireturile de foame. Timpul nu era o problemă: Vasile avea de recuperat 20 de zile din concediile anterioare, pe care le petrecuse la muncă în timp ce colegii lui leneveau pe litoraluri însorite din Turcia, Grecia, Spania sau Egipt. Vasile voia în Asia, niciun metru mai aproape. Şi era la un pas de ea.
Mama.
Preafericit de alinierea perfectă a astrelor, Vasile îşi sună mama pentru a-i împărtăşi minunata veste: în sfârşit, plec să văd Asia!
– Ţine de bani, măi băiatule, că mâine poimâine te dă ăia afară şi rămâi pe drumuri.
– Nu mă dă afară, mamă, că nu se descurcă fără mine. Sunt singurul care munceşte în biroul ăla.
– Păi şi Asia îţi trebe ţie, Vasi? Acolo e sunami în fiecare zi, mamă. Vrei să te ia dracu printre străini? Păi am eu bani să te aduc de-acolo în sicriu?
Cel mai bun prieten.
Și mama începe să plângă. Ca s-o calmeze, Vasile îi promite că se mai gândeşte, deşi decizia lui era luată. Flămând de o felie de suţinere, îl sună pe Marian. Prietenii adevăraţi nu te judecă niciodată.
– Unde pleci, mă, fire-ai al reacu??? Când? Cu cine? În Asia? Bei, e departe ca dreacu. Nu ştii că n-ai voie să fumezi pe avion? Cum o să stai tu 20 de ore fără să fumezi? Şi poate vă mai şi prăbuşiţi. Tu nu te uiţi, bei, pe Discoveri Geografic? Pică un avion în fiecare săptămână! Nu mai bine mergem în week-end la un peşte? Vine şi Doru, nu moare decât crapi.
Verișoara cea umblată.
Încredinţat că nu vorbise cu Marian ci cu invidia care-l poseda pe acesta, Vasile se decide să-i împărtăşească planurile sale verişoarei Adela, care călătorise de mai multe ori decât el, în diferite ţări europene. Și știa.
– Cât te costă avionul? Cââââât? 650 de euro? Ce dracu eşti aşa tâmpit? E japcă pe faţăăăăă! Păi eu când am fost la Milano am zburat gratis! Gratis, înţelegi? Am plătit doar taxele, gen cam vreo sută douăj de euro parcă, dar biletul a fost M O C A. Şi e Milano, nu Tailanda sau unde te duci tu. De ce nu zbori, dragă, cu low-cost-ul? Ia sună la Bluer. Am citit eu că sigur zboară pe undeva pe-acolo, în Chenia, cred, sau chiar în Tailanda, parcă. Sau mai bine sun eu, că am zburat cu ei şi mă cunosc. Sigur îţi fac rost de un bilet mai ieftin. Îţi dau bip după ce rezolv.
Unchiul Sandu.
Aşteptând bipul Adelei, Vasile făcu o încercare la unchi-său, Sandu, şofer pe salvare. Sandu era un tip bonom şi glumeţ, care se bucura întotdeauna de veştile bune, fie că-l implicau, fie că nu. Dar plecarea lui Vasile în Asia nu părea o veste bună.
– E naşpa, bă, acolo. Boli tropicale, SIDA, malarie, meningită, friguri galbene, holeră, tot ce vrei. Gripa aviară de unde-a venit, nu din Asia? Nu mai zic animale periculoase. Musca ţeţe, anaconda…ştii cum îţi crapă aia oasele? Într-o secundă. Şi după aia te înghite cu tot cu portofel. Tu nu te uiţi la televizor? E naşpa bă în zona aia. Mor oameni!!! Stai potolit, că o mierlești p’acolo pe-acolo şi n-are biata mă-ta bani să te repatriază în sicriu.
Ramona de la birou.
Reacţia tăioasă a Ramonei, o colegă plinuţă cu care mai stătea uneori peste program în garsoniera ei din Militari, îl amărî şi mai tare pe Vasile.
– Asia, ai? Tailanda, nu zău? Un curvar nenorocit, asta eşti. Curvar ca toţi ăilalţi. Du-te dracului şi tu şi toţi curvarii care sunteţi.
Chiar, ce-i trebuie lui Asia? De ce să rişte el sănătatea – şi pe-a lui şi pe-a maică-sii – pentru un moft, că asta era până la urmă, un moft. Ca să nu mai vorbim de bani. Ce, trei mii de euro erau de colea? Mai strângea de 9 ori pe-atât şi putea să depună avansul pentru un apartament. Toţi colegii lui aveau apartamente, mai puţin cei care le pierduseră pentru că nu mai putuseră plăti creditul. Şi el aruncă trei mii de euro pe prostii? Hai, că poate îl scoate vară-sa mai ieftin, să-i rămână ceva şi pentru când s-o întoarce acasă.
Mehmet.
– Dragă, să ştii că am sunat la Bluer şi mi-a răspuns robotul. Am lăsat mesaj: cine sunt, le-am zis de trei ori că am mai zburat cu ei la Milano şi retur, deşi cred că mă ştiu deja, le-am zis că am un văr care vrea să zboare la…unde ziceai că vrei?…aşa, la Bangok, mă rog, tot tacâmul. Şi le-am lăsat numărul să mă sune.
– Merci mult, Adela.
– Stai, că n-am terminat. Pe urmă i-am dat bip lu Mehmet, un tip cu care am ieşit eu la un moment dat, are o agenţie de turism. Tipul e versat, îţi dai seama, are şi un hotel la ei pe litoral. Mi-a zis că cică pentru Asia îţi trebuie viză şi că e foarte greu de luat mai ales pentru români. Plus vaccine de nu mai ştiu ce mi-a zis, tifos exactematic sau ceva, că fără ele nu te lasă să intri.
– Păi eu am citit că…
– Ai citit un rahat. Îmi zici tu mie ce-ai citit tu, care eu am vorbit cu patron de agenţie? Taci şi urmărește-mă ce mi-a zis ăsta, super chestie: tu ştiai că şi Turcia e în Asia?
– Da, e oarecum…
– Taci, am zis. Mi-a zis Mehmet că nu e nicio diferenţă, adică e la fel şi în Turcia: plajă, discoteci, restaurante, bazare, ba chiar mai multe. Şi preţurile sunt mult mai ieftine în Turcia decât în Asia. Muuult mai ieftine, pot să-ţi spun eu de când am fost la Istambul.
– Păi stai că…
– Taci, Vasi! Mi-a zis turcu, că mă cunoaşte, că-ţi face reducere la un pachet pe Turcia, la super-lux, în Kusagași. Ţine-te: 650 de euro, adică fix cât dădeai tu pe avion până în paştele cailor! Şi ai inclus cazare, avion şi mâncare all inclusive inclusă. Cu piscină. Mai pui doar taxele de aeroport şi ce-o mai fi pe-acolo şi oricum ieşi muuuult mai ieftin. Notează un număr, ca n-am timp. Ce dracu, măi, Vasile?
Vasile notă numărul pe un post-it roz și închise telefonul. Se ridică de la birou, se duse la baie cu dosarul vacanţei în braţe, îl aruncă filă cu filă în toaletă şi trase apa. Instalatorul sosi abia după două zile să desfunde buda.
Comentarii - 41 Comentarii
Lasă un comentariu
Genial!
Este bine sa taci cand pleci, dar si cand te intorci adesea este recomandat sa ai mare grija ce spui. Se gasesc foarte multi care iti spun ca ei au luat cu 5 centi ce ai luat tu cu 10 euro (periculoasa si vesnica intrebare “Si cat ai dat?” sa te fereasca Dumnezeu sa zici adevarul!) si care obligatoriu te intreaba ‘Cum? Pai si nu ai fost tu sa vezi si cutare obiectiv?! Aaaa pai te-ai dus degeaba, mai, baiete, daca nu ai vizitat si x loc”. Daca te iei dupa parerile celor din jur, niciodata, dar absolut niciodata nu ai o vacanta asa cum ai visat pt ca ei intotdeauna sunt mai destepti si tu un idiot. Iar in cel mai bun caz, ti se taie vorba “Aaa pai si eu am fost intr-un magazin din asta, stai sa-ti spun cum a fost”.
Valeu Vasile… sper ca esti doar o iluzie… ca altfel e rau frate, RAU DE TOT! :))))))))))))))))))))))
As da like dar nu mi se pare indicat. Nu-mi place nici ce au facut nenorocitii “aia” aroganti si invidiosi si lipsiti si de cel mai mic strop de viziune si nici ce a facut el, Vasile!
Mai bine taci si faci, corect! Dar si cand nu taci trebuie sa fii suficient de tare sa nu te bata vantu’ chiar asa! Daca Vasile e cum cred eu ca e, va face pana la urma un alt dosar mai mare si mai detaliat si mai ambitios pentru ca atunci cand de prinde flama cu treburi serioase ca astea cu a face ce-ti doresti tu nu ce-si doresc altii, nu te lasa pana nu o stingi. Si o stingi provizoriu ca se transforma si evolueaza in alta care te va tine in viata ca vei intelege ca una e sa traiesti viata pe care o ai si alta e sa o supravietuiesti!
Unde e Vasile asta sa-i dau un bobarnac peste nas sa-l sune pe instalator!
Amuzant,dar trist in acelasi timp.
Aproape de fiecare data cand imi fac planuri de concediu se gaseste cate unul (sau mai multi!!) ca desteptii lui ‘Vasile’!!!
Cata bataie de cap am avut cu familia cand am plecat in Egipt! Doamne, nu stiu cum am scapat cu nervii intregi! ‘Vrei sa mori? Unde te duci tu singura acolo?’ (nu eram singura si cu o prietena) Mama n-a vorbit cu mine o luna inainte de plecare si o luna dupa ce m-am intors!! Ii spusese ei o prietena cat de periculos e Egiptul!!!!!!!
foarte tare povestea asta, adevarata si trista:( si e valabila in orice vrei sa faci. e mai bine sa taci si sa faci 🙂
Daca voia sa mearga mergea !
Nu a fost sigur ca vrea acolo 🙂
Cind ceri sfaturi de genul: “vreau sa ma duc in X loc, ce zici?”… de fapt cauti motive sa nu te duci
E drept ca e scump, ca sunt multe de facut cu banii aia, ca poate la anul iti e mai usor, dar aminind ajungi sa iti justifici dorinta de a pleca
Bine scris, bine gandit!
La mine reactiile celorlalti inainte de plecare sunt: “Nu este cam periculos acolo ? “, “Am auzit ca este razboi”, “Si ce sa faci acolo ?”, “Chiar trebuie sa te duci, nu ai gasit si tu in alta parte ?”.
La intoarcere sunt asa: “Bine ca te-ai intors intreg”, “Frumoase locuri dar nu m-as duce pana acolo”, “Eu nu as face asta”, “Ce ai mancat ?”, “Unde ai fost cazat ?”, “Doar gandul ca nu am conditii m-ar opri din start”, “Superb”, “Unde este urmatoarea iesire ?”, “Cat a costat urmat de nu poate fi asa ieftin” si mai am 😀
Este bine sa tii cont de parerea celor care au mai fost in zonele respective. Poti afla informatii utile in timp ce restul se pot duce in continuare sa stea o saptamana in orasul X sau all inclusive pe undeva.
Acum intreb si eu ça orice om….chiar e adevarat?
Eu am luat exemplul unui amic…isi permitea calatorii de 7000+ euro dar pentru a nu intra in alte discutii nu vroia sa zica cat plateste, unde va merge, ce va face acolo.
Faptul ca cineva plateste 300 euro pt un hotel sau 7 dolari pentru un bungalow ….asta tine doar de personalitatea fiecaruia.
Hahahaaaaa! Deci, (orice fraza, in limba romana, corect formulata, incepe cu “deci”) foarte tare.
Io zic ca nu e bine sa taci, nici cand pleci, nic cand te intorci. Mie imi place sa ma distrez, sa-i ascult pe toti, sa vorbesc, sa le dau “dreptate”, sa plec dup’aia unde vrea muschii mei, sa ma intorc, sa le povestesc ca am dat 10 euroi pe niste rahaturi pe care ei au dat 10 centi, sa le spun ca am baut si am fumat in toate barurile din zona, fara sa vizitez cine stie ce obiectiv turistic….
Hahahaaaaaa!
SUPER TARE!
Ce interesant suna! Daca ii ascultam pe ai mei acum 7 ani de zile dupa ce le-am spus ca ma mut sa traiesc in India pentru 1 an de zile -adica India este doar saracie, boala si moarte! nu eram nimic din ceea ce sunt azi, nici India nu se intampla, nici ce 4 ani in America Latina. Am fost amenintata cu dezmostenirea (eh nu era pe bune,, ,cred), nu s-a vorbit nimic cu mine 2 saptamani din cele 3 care mai ramaneau, si alte chestii neplacute dar am zis “ori eu, ori ei”. Dupa 3 luni in India cei care au fost cei mai furiosi pe plecarea mea au fost cei care se laudau cel mai mult cu ispravile mele de pe alte continente, si a ramas asa si pana in ziua de azi….am invatat ca sunt multi care si-ar dori, dar niciodata nu ar iesi din lumea lor confortabila, sa cheltuie bani, sa nu stie unde va dormi la noapte sau un an intreg, sa nu stie mai nimic despre tara respectiva,,, sunt foarte multi care isi doresc in teorie dar foarte putini care isi urmeaza visul si isi asuma consecintele.
apoi mai bine taci si faci, cand am vrut sa ma intorc in India toata lumea a zis ca mai bine ramai acasa, bla bla bla si apoi nu e ca m-am luat dupa ei dar n-am obtinut viza asa ca n-am putut sa plec, si anul urmator am tacut malc, cu viza si bilet fix i-am anuntat si in India mi-era drumul!
Parca e un pic in afara targetului articolul.
Vasili si Vasilice se gasesc peste tot, si nu tine de cat vorbesc, ci de cat vor sa-si implineasca niste dorinte, si dorintele pot fi sau nu calatorii, asa ca relevanta articolului e minima.
E trist cat de autentica suna faza. Concluzia, cum a mai zis cineva: mai bine taci si faci, ailalti iti strica tot cheful degeaba.
Cred ca daca mergea sor’sa la Duni acolo il trimitea , thailanda e pistol cu apa pe langa acest complex din Duni , nu stii nimic mai Bradut .
De fiecare data aud,inainte de plecarea in concediu: este periculos cu masina(avionul),daca faceti accident, sunt straini si va omoara pe acolo, va imbolnaviti si ce o sa faceti , cum va intelegeti voi cu ei ca aia nu vorbesc(si nu vor sa vorbeasca) daca aveti nevoie de ceva…mai bine stati aici la noi ca e ieftin,frumos si SUFICIENT !
Si cu toate astea am plecat de fiecare data 🙂
Oamenii sunt rai, invidiosi…nu inteleg anumite aspecte. Cel mai bine, taci si faci:D. Le povestesti dupa ce te intorci:D
Hehe 🙂
E aproape amuzant ca literatura, da’ parca e putin fortat in directia hai-sa-fac-un-efort-sa’mi-imaginez-un-fraier-ca-sa-ma-simt-eu-mai-cool.
Nu zic ca n’ar putea exista Vasile, cu toata familia lui cu tot – eu ma simt doar usurat ca n’am cunoscut nici unul pana acum. S’o mai fi schimbat lumea.
Desigur.
🙂 nu stiu ce m-a amuzat mai tare, stilul articolului sau empatia 😀 Urmeaza, evident, clasicul cu ‘sa mor dc nu-i asa!’…
dupa cum spunea mai sus cineva, nici eu nu sunt fana a ideii de a tacea in legatura cu ‘vacanta’… ba mai mult, tintesc catre a umbla suficient incat sa ajunga sa le placa!… cu cascacalu’-i mai greu… deocamdata, cu exceptia unui voiaj pt care am facut ulterior foamea un an (cam cum prognoza mama lui vasile) ma plimb prin Asia via tedoo.ro… e bine si-asa! ii irit suficient pe cei convinsi ca pierd timpul citind si visand la cai verzi 😀
Eu sper, Vasile draga, ca povestea nu e adevarata, ca deja ma oftic eu pentru tine! N-ai sunat pe cine trebuia!
Mai Vasile, Vasile, nu te lasa frate… fa 1 backup al “dosarului tau gros pe culori”, pune banii pe card , ceva maruntis in sosetele de la pantofi, 1 rucsacel nici prea mic si nici prea mare cu ceva schimburi(textile) si duteee… acolo unde ai visat, tot timpul cat nu ti-ai terminat concediile anterioare…
Ah si nu uita sa-ti iei sufletul cu tine, eventual 1 aparat foto…
offf offf
cel mai bine este sa le trimiti vederi de pe unde esti sau sa pui poze direct pe facebook, prea multe bete in roata
Hehe, stiu povestea. Eu cand am plecat in africa am zis tuturor dupa ce aveam avionul luat si puteau spune orice :). Oricum, ca idee, asa fac toti. E o invidie prosteasca, ca tu ai sansa sa evadezi din cotidianul si ignoranta in care toate oile se complac. Si mai e replica aia: ce faci tu printre negrii aia? Fuuuuck off! Stati toti in puscariile all inclusive. Toti fomistii p care ii intrebi cum a fost in turcia si iti zic: mancare, bautura, extraordinar :)))))
Anyway, cool blog!
Pe cand si terminarea articolului? Pana la urma s-a dus Vasile in Asia sau nu? Ce-a facut pe acolo? Ca partea cu renuntzarea la dosar a fost doar o etapa benefica in intamplarea excursiei cu picioare sanatoase.
Mentalitate de “sclav” : parerea tuturor conteaza nu si parerea ta ! Vasile , baiatule , maturizeaza-te !
Genial. Un articol excelent! O pilda pentru toti “exploratorii” care nu reusesc sa il exorcizeze pe Vasilica asta din ei, care nu reusesc sa depaseasca bariera fricii de nou si necunoscut, sa desteleneasca ancora din cotidian, sa scoata capul din carapace de unul singur. Saracul “Vasile” macar a visat frumos.
Epic!
“Şi ai inclus cazare, avion şi mâncare all inclusive inclusă.”
Jur ca am auzit expresia asta spusa de o tipa de la o agentie de turism!
“Tariful include avion cu toate taxele, ghid local…. si este inclusa si mancarea “all inclusive”!
Nu stia saraca de ce rad! Credea ca de bucurie!
Si era tot superoferta intr-un “super, ultra, extra resort” in care nu puteai sa faci nimic. Dar de…
Apropo… cred ca pe Vasile il cunosc. E unul din prietenii mei care avea pata pusa pe Tunisia, fix in desert! Nebunia lui, ce sa-i faci?
Io’, prieten adevarat, am vazut la “Disco’verii Geografic” ca pe acolo e nasol cu apa. Adica daca nu-i la PET, petreci vacanta la buda.
El a tacut si… a facut!
A apucat o zi pe camile si la souk (unde a baut apa cu gheata primita la masa), au urmat 5 zile cu program de voie la buda :)), o zi printr-un sat si avion la Buc.
Morala – nu toti prietenii sunt rauvoitori dar… avem si multi Vasile 🙂
Nu ceri sfaturi unor oameni ce n-au calatorit in viata lor mai mult de 300-400km odata cu trenul la bai la Herculane sau Govora sau Borsec sau Amara. Nu au cultura turistica, a dormi intr-o camera de hotel si nu la varul e cea mai mare aventura din anul ala.
Prin urmare, tema facuta si sfaturi de la oameni umblati pe acolo pe unde vrei sa ajungi. Am si eu locuri interzise: nu merg in tari arabe, cu religie islamica (o fi pleonasm, exista tara araba cu alta religie decat cea islamica?), Turcia included (nu ma intereseaza all inclusive iar turcirea Constantinopolelui nu ma incita deloc). Nu am ce cauta acolo unde exista probleme sociale, populatie saraca si indobitocita de religie (aici ar intra si Romania, semnalmentele se potrivesc), adica la jepati care te pot omori pentru camera de la gat. Un coleg si prieten mai tanar merge la Hurgada in Egipt an de an si-mi zice ce fain e pe acolo, ca la piramide a mers cu autocarul si cu un bodyguard cu AKM pe piept (baiatul n-a facut armata, nu intelege gravitatea necesitatii unei arme de asalt ca masura de protectie a unui grup de straini).
Asia de sud-est e altceva, populatiile sunt sarace dar primitoare, pacifiste, sansele sa cazi in statistica nedorita sunt mici. Daca eram prietenul lui Vasile il incurajam din toata inima, poate mergeam si eu cu el.
Tipic romanesc. Exact aceaiasi problema a avut-o un prieten ce-si dorea de foarte mult timp sa se stabileasca in Noua Zeelanda. Fix pe acelasi tipar. El inca spera sa mai plece.
Cu drag,
Dorian
Si cand te gandesti ca dl. Vasile vroia sa plece in excursie dupa cate am inteles…eu vreau sa plec dracu definitiv din Bucurestiul asta imbacsit. Nu am inlaturat si posibilitatea mutarii altundeva in Romania dar ce te faci frate ca nu ai drumuri..si posibilitatea unui accident rutier e f mare fara infrastructura si cu oameni destul de colerici la volan.In Bucuresti am pierdut dracu si piesa de teatru incercand sa ajung de pe 1 mai la Bulandra…nici nu mai conteaza cu ce mijloc ca cu toate e la fel si m-am imbolnavit dracu de atacuri de panica ca acum trebuie sa mai merg si la psiholog. Si ca sa nu fiu offtopic..cele mai multe bete in roate pe care le-am primit au fost de la mama mea cu aceleasi vesnice probleme ce-o sa te faci acolo..cine o sa te ajute..toate tampeniile lumii..de ce dracu nu stiu unii parinti sa iubeasca cu adevarat? sapa in psihicul tau pana ajungi leguma sau la alcool sau la sanatoriu. Uite eu o sa plec undeva unde e ieftin si o sa ma ascund printre localnici….stiu mexicani in state sau spanish guys care nu au acte de 30 de ani si nu-i sa nici dracu afara din tara..oi pleca si eu prin vreo Brazilie ca e emergenta si de acolo pot sa ma duc pe tot continentul. Oricum si nu e ceva nou dl. Vasile..nu rata urmatoarea ocazie pentru ca astea sunt lucrurile cu care vei ramane in suflet…nu ce-ai facut la birou invartind niste hartii ca si asa pe aici prin Ro nici nu ai ce altceva sa faci…ca sa nu mai zicde tot stresul asta inutil din strada
Atat de adevarat…
superb textul. din pacate in romania sunt o gramada de habarnisti. tratarea lor cu un dram de atentie se face pe riscul tau.
E absolut savuros! Felicitari! Nu am mai ras de mult cu atata placere!
[…] articolul asta. De mult nu m-am mai amuzat […]
[…] O perspectivă mai domoală asupra problemei şi o poză cu mine pe lacul Morii, pentru că 7 zile acolo fac cât 10 la greci. N-am o poză cu mine cu o pungă de plastic în mână prin Luvru, că o puneam şi pe aia. BRB, mă duc să dau share pe feisbuc la un status despre cum să-ţi trăieşti în mod senzaţional. DAP. […]
[…] spusă de Paul Negoescu aduce într-o oarecare măsură cu cea din articolul “De ce n-a mai văzut Vasile Asia”. Radu (Andrei Mateiu), personajul principal al peliculei, e un tip la 30 de ani, arătos, cu o […]
[…] Orice, numai nu sta prea mult pe gânduri şi porneşte la drum (doar nu vrei să păţeşti ca Vasile). […]